Da,imi doresc sa plec din tara si sa renunt la cetatenia romana.Vreau sa rup lanturile ce ma leaga de aceasta tara profund xenofoba si bigota.O tara constitutional laica dar care ajuta masiv la constructia de catedrale scumpe pe motiv ca sunt prea multi ortodoxi.Statistic sunt dar sunt
Formal pentru ca sunt obligati sa se boteze de mici fara voia lor.Dupa ce ca noi platim din bani grei acesti criminali tot ei se ridica spumegand de furie ca nu se va mai preda religia in scoli decat daca vor dori parintii.Constat cu stupoare ca desi timpul trece societatea romana devine din zi in zi mai bigota.Imi permit sa imi bag pula in toti preotii ce se roaga pentru catedrala pulirii neamului.
Matematician,
astronom, pedagog, inventator, muzician, filosof şi nu numai, Hypathia
din Alexandria este un simbol durabil al raţiunii, ştiintei şi gândirii
eliberate de dogme. Spirit independent, pãtrunzãtor şi inteligent, fiica
matematicianului Theon din Alexandria este prima femeie care a adus o
contribuţie substanţialã dezvoltãrii ştiinţelor. În jurul anului 400 se
afirmã decisiv în cadrul şcolii neoplatonice din Alexandria, ţinând
numeroase conferinţe pe teme ştiinţifice. Învãţãtor carismatic, ea îi
îndeamnã pe studenţi sã se încreadã în raţiune şi sã-şi foloseascã din
plin capacitãţile mentale pentru a ajunge la realitatea ultimã.
Pledoaria sa pentru necesitatea efortului de a înţelege lumea, care
poate fi explicatã prin studiu ştiinţific, atrage duşmãnia creştinilor
aflaţi în ascensiune, care echivaleazã ştiinţa cu pãgânismul.
Hypathia creşte într-un mediu de o
bogãţie intelectualã deosebitã. Tatãl sãu este unul dintre cei mai
educaţi oameni din toatã Alexandria. Se cunosc puţine despre viaţa lui,
şi acestea din lexiconul Suda (aprox. 1000 p.Hr.). Trãieşte în vremea
împãratului Theodosius (379-395) şi predã la Musaion, devenind şi
conducãtorul Universitãţii din Alexandria, cea mai importantã instituţie
de învãţãmânt din lumea la acea datã. Activitatea lui Theon a fost
importantã nu neapãrat datoritã originalitãţii sale ci mai ales pentru
cã datoritã lui s-a pãstrat o vastã colecţie de texte din generaţiile
anterioare. De pildã “Elementele” lui Euclid provin în mare parte din
colecţiile lui Theon. Cea mai timpurie lucrare a sa este un comentariu
pe “Almagest” de Ptolemeu. Îi editeazã acestuia şi “Canonul”, precum şi
“Optica” lui Euclid. Suda îi mai menţioneazã şi un tratat despre
astrolab.
Theon pleda pentru o educaţie completã,
menitã sã dezvãluie toate capacitãţile fiinţei umane. O învatã pe fiica
sa matematicã, filosofie, literaturã, dar îi impune şi exerciţii fizice
regulate, pentru a o transfoma într-un om cu adevãrat armonios. Dintre
femeile-matematician ale antichitãţii, ea este cu sigurantã cea mai
renumitã, deşi prin intermediul lui Athenaeus, Plutarh, Diogene Laertios
sau Iamblichus ne-au mai rãmas câteva frânturi de informaţie despre
ele, unele ducându-ne înapoi în timpuri mitice. În “Banchetul
înţelepţilor” se spune cã Aithra, fiica regelui Pittheus din Troizina şi
mama lui Theseus, preda artimetica. Alte exemple sunt Kalyki,
Telessina, Pythioniki, Lambito, Danae, Antheia şi Chloe. Iamblichus
menţioneazã cã Theano, soţia lui Pythagoras, era foarte priceputã, la
fel şi fiicele lor, Arignoti, Myia şi Damo. Nikareti din Corinth
descoperã unele teoreme incluse în “Elementele” lui Euclid, iar Pythais
are contribuţii importante la poligoanele isoperimetrice.
Hypathia
însã atinge proporţii legendare prin imaginea sa de martir al ştiintei,
în mare parte datoritã romanului lui Charles Kingsley din 1853,
“Hypathia or New Foes with an Old Face”, care pune mare accent şi pe
frumuseţea sa covârşitoare. Interesul pentru ea incepe totuşi cu o
biografie redactatã în 1720 de John Toland, adept al deismului, care
încearcã sã discrediteze lumea creştinã, condamnând-o pentru moartea
violentã a unui om desãvârşit. În 1776 Edward Gibbon, în capitolul 37
din “The Decline and Fall of the Roman Empire” foloseşte un limbaj
elocvent şi încãrcat de emoţie pentru a descrie evenimentele tragice din
jurul morţii femeii-filosof. vem mai multe surse primare care
documenteazã viaţa Hypathiei: articolul din enciclopedia Suda,
“Chronographia” lui Ioannes Malalas, “Historia Ecclesiastica “ de
Socrates Scholasticus şi nu în ultimul rând scrisorile trimise de cãtre
cel mai faimos student al sãu, Sinesius din Cyrene. Toate pot fi gãsite
în colecţia “Patrologia graeca”. Alte surse sporadice sunt “Cronica” lui
Ioan de Nikiu şi “Historia Ecclesiastica” a lui Philostorgius.
Se considerã 370 anul naşterii, pentru
cã eclipsele observate de cãtre tatãl sãu sunt datate la 364. hypathia
era o persoanã virtuoasã şi o profesoarã respectabila. Purtând o
pelerinã specificã filosofilor cinici (trivona), ea preda în public
(exigeito dimosia) unui auditoriu format deopotrivã din pãgâni şi
creştini, care o ascultau în numãr mare şi cu plãcere. I se propune sã
predea matematica şi filosofia la Universitate, ca urmare a rezultatelor
excelente obţinute la aprofundarea studiilor în cadrul şcolii din
Athena conduse de Plutarh cel Tânãr şi fiica sa, Asclepigenia. Cu timpul
casa ei devine un adevãrat focar academic, presãrat cu dezbateri şi
exerciţii de gândire.
Hypathia este autoarea a numerose
tratate, în special comentarii asupra operei matematice anterioare, dar
din pãcate nicio operã nu s-a pãstrat, pierind fie în incendiul care a
nimicit Biblioteca din Alexandria fie distruse de adversari. Ce ştim
astãzi se datoreazã corespondenţei cu foştii studenţi. A scris un
comentariu asupra operei lui Diofant, supranumit “pãrintele algebrei”,
cel care a studiat ecuaţiile nedeterminate. Comenteazã de asemenea
lucrãrile lui Apollonius despre secţiunile conice (cercuri, elipse,
parabole, hiperbole), folosite azi pentru descrierea traiectoriilor
cometelor, planetelor şi rachetelor. Colaboreazã cu tatãl sãu la un
comentariu asupra cãrţii a treia a “Almagestului” lui Ptolemeu. Probabil
este autoarea “Canonului astronomic”.
Un pasaj dintr-una din scrisorile lui
Sinesius menţioneazã cã Hypathia l-a ajutat sã construiascã un astrolab
(pentru calculul poziţiei planetelor, stelelor şi mãsurarea trecerii
timpului), dovadã a cunostinţelor sale extinse. În altã scrisoare
Sinesius îi solicitã sã construiascã un hidroscop (pentru distilarea
apei şi mãsurarea nivelului lichidelor). Fãrã îndoialã cã Hypathia avea
întâietate absolutã în lumea ştiintificã, şi, ca şi tatãl sãu, deşi nu a
avut contribuţii extrem de originale, este demnã de laudã prin
calitatea învãţãmântului pe care l-a pus în practicã. Renumitã în toatã
lumea, ca semn al prestigiului de care se bucura, scrisorile care îi
erau adresate o elogiau drept “muza din Alexandria”.
Frumoasã
şi deşteaptã, Hypathia îşi conducea propriul car, contrar normelor
sociale. Rareori purta haine femeieşti. A ales sã nu se cãsãtoreascã
niciodatã, dedicându-se totalmente studiului. A avut şi o influenţã
politicã considerabilã asupra oraşului, unde guverna Orestes, de
asemenea pãgân şi adversar al episcopului Chiril, care o detesta pe
Hypathia pentru cã era o femeie care ieşea complet din convenţiile
feminine. Cetãţean repectat şi iubit, admirat pentru eleovenţa şi graţia
sa, toţi îşi plecau urechile atunci când vorbea. Dar dragostea sa
pentru raţiune şi libertatea spiritului în cãutarea marilor adevãruri
avea sã o condamne.
Cea mai detaliatã relatare privind
tragicul sfârşit al Hypathiei o gãsim la Socrates. Egiptul secolului al
IV-lea era dominat de nelinişti şi transformãri puternice, care aveau
sã-şi punã definitiv amprenta asupra lumii clasice. Creştinismul ia
avânt, iar conflictele cu pãgânii devin tot mai dese, mai ales cã
Alexandria rãmãsese ultimul centru intelectual neoplatonic, unde
înfloreau ştiinţele şi cugetul liber, neîngrãdit de religie. Dar în 391
patrarhul Theophilus declarã pãgânismul ilegal, ceea ce conduce la o
distrugere în masã a templelor, printre care Serapeumul şi Museionul,
care adãposteau o vastã colecţie de opere care scãpaserã incendiului
bibliotecii din Alexandria. În 412 Chiril devine patriarhul Alexandriei
şi începe o campania durã împotriva evreilor, apropiaţi ai
guvernatorului Orestes, care sunt alungaţi din oraş. Protestul acestuia
la Constantinopol ii determinã pe creştini sã-l atace şi pe el, dar
scapã doar cu rãni uşoare.
Hypathia este implicatã şi ea în
conflict, pentru cã apare mereu în compania magistraţilor, este o figurã
cu autoritate şi bunã prietenã cu Orestes. Pentru a dovedi autoritatea
Bisericii, mai ales dupã ce Ammonius, un cãlugãr, este torturat pânã la
moarte pentru cã aruncase cu pietre în prefect, Chiril îşi îndreaptã
atenţia spre Hypathia, pe care o numeşte, confrom lui Ioan de Nikiu,
“vrãjitoare pãgânã”. Femeia-matematician cade pradã sectei violente a
parabolanilor, care o prind, o bat pânã la ultima suflare, o taie în
bucãţi şi o ard. Nu existã dovezi clare cã a fost ordinul lui Chiril
(considerat sfânt de Bisericã), dar este oricum improbabil sã fi fost
strãin de acţiunea gloatei de fanatici, care nu au fost niciodatã
pedepsiţi.
S-ar putea spune cã moartea dureroasã a
acestei strãlucite minţi marcheazã începutul întunecatului ev mediu, al
haosului şi barbariei care înlocuiesc raţiunea şi spiritul ştiinţific.
Într-adevãr, filosofia elenisticã continuã sã înfloreascã în urmãtoarele
douã secole, dar se îndreaptã spre un amurg inevitabil, consfinţit prin
decizia lui Iustinian de a închide Universitatea din Athena. Hypathia
va rãmâne în memoria omenirii prin apologia sa pentru gândirea
independentã şi criticã, refuzul dogmelor, dezvoltarea permanentã a
capacitãţilor intelectuale, pasiunea cãutãrilor epistemice şi nu în
ultimul rând sacrificiul de dragul unei idei…Iubirea sa pentru ştiinţã
şi în particular astronomie dãinuie printre stele, într-un loc liniştit
în spaţiul selenar, acolo unde îi poartã numele un crater stituat între
Mare Tranquilitas şi Mare Nectaris.
Bibliografie:
Deakin M.A.B. (1994), Hypatia and her Mathematics, American Mathematical Monthly;
Dzielska, Maria (1996), Hypatia of Alexandria, Harvar University Press;
MuellerI., Hypatia in Women of Mathematics, a Bibliographic Sourcebook, ed.
L.S. Grinstein & P.J.Campbell, Greenwood Press.
Asa ca mai usor cu apararea valorilor crestin ortodoxe.Nu aveti nici un fel de valori.Voi ati distrus o civlizatie infloritoare si ati ridicat o ciuma peste intreaga Europa.Voi ati ucis si denigrat oameni de valoare in timp ce criminali precum Constantin sau Chiril au fost considerati si sunt si astzi sfinti.Imi provocati scarba,atat preotii cat si voi,cei ce luati apararea si imi vorbiti de valori.Voi nu aveti valori.Cei pe care i-ati omorat au avut valori.Ei sunt cu adevarat sfinti nu voi.Religia voastra este plina de minciuni si neadevaruri si folositi oamenii saraci care nu au carte sa va promoveze rahaturile voastre.Daca nu ati fi fost voi epoca intunecata nu ar fi existat.Imi provocati scarba si sila.